Road trip in Romania - zona Padurea Craiului, Oradea si altele
Introducere
Pe mine si pe sotul meu ne-au adus impreuna calatoriile (si rockul dar asta este o poveste pentru alta data). Am batut mare parte din tara in primii ani, cautand mereu obiectivele turistice mai putin cunoscute. Ca, de exemplu, ruinele sau obiectivele turistice naturale mai putin umblate, dar speciale (e clar ca nu suportam zonele aglomerate).
Apoi a venit primul copil. Dupa o pauza de vreun an, am facut un obicei ca in fiecare vara sa ne luam cate o saptamana in care alegem o zona a tarii pe care sa o exploram pe indelete.
Anul trecut am fost in Harghita, iar in urma cu doi ani in zona Cheilor Nerei. In timpul pandemiei am luat o pauza dar inainte de ea am fost in zona Hunedoara-Deva-Alba Iulia.
Anul acesta am ales Bihorul. Ne doream de multa vreme sa vedem Oradea, deoarece este singurul (zicem noi) oras mai mare si mai turistic in care nu am pus piciorul. Mereu a fost prea departe, inca este departe, dar daca tot am avut o saptamana la dispozitie, am zis „de ce nu?”
Asa ca am plecat pentru o saptamana inspre acea zona a tarii.
Ziua 1 - drum lung si Salina Turda
Am plecat de acasa Sambata pe la 9 dimineata veseli si inarmati cu rabdare pentru ca ne astepta un drum lung. Am facut dintr-o bucata traseul Bucuresti-Turda, in aproximativ 6 ore. Traseul a fost frumos, pe Valea Oltului. Nu a fost foarte aglomerat, de la Sibiu am avut autostrada pana aproape de Turda.
Ne-am oprit intr-o parcare la intrare pe autostrada/centura Sibiului si am mancat o masa campeneasca, am incheiat-o cu biscuiti si am mers mai departe. Matei (cel mic) a avut o tentativa de a i se face rau pe drum dar am rezolvat rapid cu ghimbir uscat (e aur, va zic :)) L-am descoperit intamplator si de atunci nu mai plec la drum fara ghimbir tocat si uscat.
Ajunsi in Turda, intai ne-am dus sa vizitam salina. Am platit pe bilete 180 lei pentru 2 adulti si 2 copii. Salina o mai vazusem si inainte de copii dar a ramas la fel de spectaculoasa. Din pacate, nu si foarte intretinuta, incep sa pice lucrurile pe acolo, foisoare inchise de tot, lumini care nu se aprind… Ultima intrare se face la ora 18:00 iar salina se inchide la ora 19:00. Noi am ajuns pe la 16:00 si cred ca am prins ultimul val de aglomeratie. Se astepta destul de mult la lifturi, asa ca am decis sa o luam pe scari. Pentru primul nivel exista o scara pentru coborare si una pentru urcare, si oricum pe scara incap maxim doi oameni. Dar ca sa cobori inca un nivel, in sala Terezia (unde exista un lac si barcute) a fost destul de greu pentru ca era aglomerat si incapea doar un om pe scara care era folosita atat la urcat cat si la coborat.
Ne-am plimbat prin toata mina, copiii au lins bine peretii (spre disperarea noastra), dupa care ne-am oprit la locul de joaca de la interior. In salina exista un singur magazin care comercialieaza produse din sare insa nu este sare din aceasta salina. Extragerea sarii a inceput in Evul Mediu si s-a incheiat candva in secolul XX.
Din sala crivacului, care era actionat de cai, am aflat ca un cal orbea cam in doua saptamani dupa ce intra in mina si in maxim 6 luni era retras de la munca.
Am ajuns in centrul Turdei pe la 19.00, am parcat in fata cazarii si ne-am dus sa ne plimbam prin centrul vechi. Turda are un centru frumusel, cat de cat ingrijit, cu case dichisite in stil baroc. Cand am ajuns noi (august 2023), se lucra la pavaj si era un mare haos. Am fost la restaurantul Veranda sa mancam si dupa o plimbarica ne-am retras in camera.
Cazare: Principia Apartments, in centrul vechi.
Ziua 2 - Moara si cetatea Bologa, pestera Unguru Mare, cascada Valea Crisului
Am pornit de dimineata spre moara de apa de la Bologa unde ne asteptau de fapt un muzeu si o mica surpriza. Muzeul gazduia o colectie de obiecte de uz casnic care se gaseau in gospodariile taranesti. Moara era in familie de sase generatii, lucru aflat de la proprietara care ne-a povestit despre muzeu. Tot ea ne-a sugerat sa mergem si la cetatea medievala care se afla la un kilometru departare de moara.
Sa nu uitam de pisicile prietenoase de la moara, sa nu le ratati! Copiii nostri le-au lustruit bine :))
Cetatea Bologa, ridicata in secolul XIV, a fost o supriza foarte placuta, fiind renovata recent. Am putut sa ne urcam in turn si sa admiram satul de sus. Intrarea este gratuita.
A urmat vizita la Pestera Unguru Mare unde am platit 60 lei pe bilete pentru 2 adulti si 2 copii. Vizita a fost ghidata. Ne-a placut foarte mult de ghida, era foarte pasionata de speologie si ne-a povestit cateva lucruri foarte interesante. Se pare ca in Triastic, aici se afla Marea Tethis (ramasitele ei sunt in Ungaria la Lacul Balaton). Tethis era o mare calda si dulce in care existau corali, arici si melci. Revenind la o perioada putin mai recenta fata de Triasic, in aceasta pestera au locuit 40 de oameni preistorici, fiecare cu coliba lui. Tot de la ghida am aflat ca oamenii preistorici nu dormeau pe jos in pesteri ci, cu ajutorul unor busteni pe care ii sprijineau de peretii pesterii, isi faceau paturi la inaltime.
Accesul in pestera se face pe un pod lung suspendat, sa nu ziceti ca nu am zis!
Am continuat cu Pestera Vadu Crisului…sau nu. Dupa ce am strabatut un traseu frumos prin padure, pe langa rau, timp de vreo 20-30 min, am aflat ca nu se poate vizita din cauza ca nu aveau curent electric de cateva zile… A fost o mare furtuna in zona care a lasat urme. Si aici exista un ghid si sigur ar fi fost o vizita interesanta.
Nu-i nimic, nu ne-am suparat pentru ca am continuat traseul inca vreo 150m si am gasit o cascada fermecatoare, acoperita cu muschi: Cascada Valea Crisului. Acesta a fost ultimul obiectiv turistic din aceasta zi.
Cazare: Mirabilandia, Bucea (mic dejun inclus)
Ziua 3 - Pestera cu cristale de la Mina Farcu, ceramica alba de la Cris
Primul obiectiv pe ziua aceasta a fost Pestera de cristale de la Mina Farcu. Ghidul ne-a povestit ca aceasta a fost o mina din care se extragea bauxita, a fost „sapata” prin puscaturi. Astfel s-au descoperit cristalele care se aflau in adanc in mina. Este vorba despre cristale de calcit. Aceasta este singura pestera din Romania cu astfel de cristale care este vizitabila turistic, accesibila fara echipament special. Mai exista una in Filipine. Vizita in pestera a fost foarte interesanta, ghidul povestindu-ne ca aici se extragea bauxita, lucru care a dus la descoperirea cristalelor din adancul minei. Cristalele de calcit nu pot fi scoase din mina, drept urmare nu se gasesc de cumparat, pentru ca sunt foarte fragile: daca sunt extrase, se innegresc si se sfarama. In plus, ghidul ne-a rugat sa nu le atingem.
Am pornit mai departe pana la Pestera Meziad unde, dupa un drum scurt s-a repetat istoria: nu exista curent electric iar generatorul picase…Asta e, ramane pe alta data.
Dupa asta, am incercat sa vizitam Castelul de vânătoare Zichy din Gheghie. Il vazusem in poze, arata interesant. Insa, ca la multe dintre castele din Transilvania, am gasit foarte putine informatii asa ca nu stiam ce vom gasi acolo. Am gasit un castel parasit complet, inconjurat de vegetatie luxurianta, unde cel mai usor se intra print-o gaura in gard. Dupa cum ne-a zis un nene de pe acolo, nu mai intrase nimeni in curtea aia de multi ani de zile. Si mai pomenise si de niste caini in curte. Asa ca am intrat doar putin in curte, dar nu ne-am aventurat prea aproapre de castel, era oricum foarte greu, el fiind aparat de o adevarata padure. E pacat, castelul arata destul de bine si pare ca ar putea fi reabilitat. Din ce gasesc pe net, inca se solutioneaza cererea de revendicare a mostenitorilor…
A urmat atelierul de ceramica alba de la Cris, singurul loc din Romania unde se prelucreaza ceramica alba. Ceramistul care detine atelierul a primit premiul de „Tezaur uman” si ne-a povestit totul despre prelucrarea lutului, cum obtine culorile in mod natural, ne-a aratat vasele pentru sarmale la care adauga pe fundul oalei un fel de sita care ajuta sa nu se prinda sarmalele de oala. Desigur ca nu am putut pleca de acolo cu mana goala si ne-am luat fiecare cate o cana pentru acasa.
Ne-a placut mult cazarea din aceste doua nopti pentru ca avea piscina acoperita, piscina afara, sauna si cireasa de pe tort: trecea raul prin spate si erau cateva zone de relaxare minunate! Mi s-a parut magic 🙂
Cazare: Mirabilandia, Bucea
Ziua 4 - Oradea 1
Am parasit zona padurea Craiului si minunatele sale pesteri, si am plecat direct spre Oradea – se ajunge in mai putin de o ora.
Am parcat la marginea centrului, pe unde aveam si cazarea, si am pornit pe jos in explorare. Am nimerit direct in Piata Unirii si ne-am dat seama repede ca avem ce vedea. Biserica cu Luna, Palatul Episcopal Greco-Catolic, Palatul Vulturul Negru si al sau pasaj, toate ne-au placut super mult. Ne-am suit si in turnul primariei, de unde se poate vedea toata Oradea de sus. Am trecut Crisul si am continuat vanatoarea de palate faine. Am batut centrul vechi la pas si zona pietonala, am ajuns pana hat-departe la Palatul Baroc. Pe drum am mancat placinte cu varza si placinte cu cartofi, super bune! Iar ca bonus, am luat si ceva patiserie.
Apoi am mers pana la cetatea Oradei. Este foarte faina cetatea, ca idee se aseamana cu cea de la Alba Iulia, ambele sunt in forma de stea. Am intrat si in muzeu unde am gasit niste expozitii foarte interesante despre inventiile lui Leonardo DaVinci, despre perioada medievala (unde erau si niste jocuri interactive, pentru copii) si despre antichitate. Interesant a fost subsolul, unde se vedeau ziduri vechi, partial dezgropate. Muzeul este genial, din pacate noi am ajuns aproape de ora de inchidere, asa ca am vizitat contra cronometru.
Per total, Oradea ne-a placut foarte mult, are foarte multe cladiri deosebite, decorate foarte interesant (unele decoratiuni semanau cu niste bomboane 😀 ), majoritatea construite la finalul secolului XIX – inceputul secolului XX. Am apreciat si faptul ca in oras inca exista multe magazine independente, specializate, care inca nu au fost inghitite de cultura mall-urilor (vezi cazul Bucurestiului). Gasesti si ceasornicarie si cizmarie si librarii.
Cazare: Casa Milan
Ziua 5 - Oradea 2
Ziua urmatoare am facut o vizita la gradina zoologica – motiv de bucurie pentru copii.
Am mai dat o tura scurta prin centru, pentru ca parca nu il vazusem destul. Am oprit pentru placinte si prajituri.
Am suit si pe Dealul Ciuperca, am parcat in parcarea restaurantului de acolo, am stat in tihna pe pajistea din fata si am mancat placintele si dulciurile.
A venit si timpul de balaceala, asa ca am mers la Baile 1 Mai la Hotelul Perla unde aveau cam 5 piscine cu apa termala (outdoor si indoor) plus cateva tobogane. A fost foarte relaxant si am platit cam 160 lei pentru doi adulti si doi copii, pentru toata ziua. Un minus la aquapark a fost faptul ca in afara de un tobogan, restul erau pentru copii mai mari si oricum mai mult nu functionau pentru ca era inchisa apa. Apa la piscinele acoperite avea cam 32 grade iar in piscinele de afara era mai rece.
Dupa 1 Mai am mai mers putin prin Oradea, la o scurta plimbare, si am luat cina la Piata9 – o hala in care gasesti sub acelasi acoperis o cofetarie (nu am testat-o dar prajiturile aratau fantastic), mancare gatita sanatoasa (cateva sortimente), zona de fast food (burgeri) si macelarie. Preturile erau putin mai ridicate, insa mancarea a fost foarte buna! Noi ne-am luat burgeri, coaste si piept de pui in sos cu miere. Mancarea sanatoasa e pentru acasa 🙂
Cazare: Casa Milan, Oradea
Ziua 6
In a sasea zi am parasit Oradea si intai ne-am indreptat spre Carei unde am vizitat castelul Karolyi. Inconjurat de un parc dendrologic, castelul care a fost construit in secolul XV, este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din Romania.
Construit intai ca resedinta a familiei Karolyi, la finalul secolului XVI, datorita amenintarii atacurilor turcesti, au fost adaugate fortificatii din piatra. Puteti citi aici despre istoria castelului.
Castelul este foarte bine intretinut, arata impecabil la exterior si la interior. Incaperile care se viziteaza sunt mobilate cu piese de mobilier specifice secolului XIX, exista si panouri explicative.
Ce nu ne-a placut a fost expozitia Expo Africa unde se poate vedea colectia de animale impaiate care au fost vanate de Sir Dr. Pánczél Zoltán Tibor. Noua ni s-a parut macabru si trist sa vedem capete de animale agatate pe pereti, omorate din placerea unui om sadic.
La partnerul castelului puteti vedea o expozitie mai inedita: figuri de ceara cu personalitati ale orasului Carei.
Dupa Carei am plecat spre satul Otomani, comuna Salacea, la Conacul medieval Komaromi. Conacul a fost construit in secolul XVII de catre fiul celui mai bogat om din Debrecen (Ungaria) si a avut o istorie destul de tumultoasa. In timpul comunismului a fost folosit de Cooperativa locala (C.A.P.), apoi a functionat ca gradinita, apoi a fost folosita ca locuinta pentru chiriasi si, in cele din urma, a ajuns o ruina. Inca se mai pastreaza o parte din pavajul original, usile baroce care au fost restaurate si o parte din picturile de pe pereti.
Desi la exterior conacul nu arata impresionant, la interior ne-am bucurat sa vedem incaperi mobilate cu bun gust dar si o colectie impresionanta de ursuleti de plus despre care nu am reusit sa aflam nici un detaliu.
Langa conac se afla un tunel lung de 87 m care devine tot mai ingust si mai jos, construit in Evul Mediu. La capatul lui se pare ca se afla un izvor care alimenteaza fantana conacului.
In spatele conacului este un parc dendrologic si erau amenajate trasee prin copaci, insa nu stim daca se puteau folosi.
Ultimul lucru pe care l-am vizitat in aceasta zi a fost satul celor 1000 de pivnite – satul Salacea. Fiind o zona viticola fertila, vinul de buna calitate care se produce aici, este tinut in aceste pivnite care sunt insiruite de-a lungul drumului. Cea mai veche pivnita dateaza din 1803.
Apropiindu-ne de finalul excursiei, ne-am cautat o cazare mai inspre casa (chiar daca tot foarte departe era Bucurestiul). In aceasta noapte am stat in cazarea care a devenit preferata noastra pentru aceasta excursie: Vila Diva din Budureasa. Se afla intr-o zona mai izolata, langa raul satului. Are jacuzzi, sauna, multa liniste, mancare delicioasa si totul aranjat cu bun gust! Din pacate, nu am apucat sa ne bucuram de jacuzzi sau sauna dar ramanem datori pentru data viitoare!
Cazare: Villa Diva, Budureasa
Ziua 7 - Pestera Ursilor si ghetarul de la Scarisoara
Dupa un drum de aproape o ora, am inceput ziua cu vizita la Pestera Ursilor de la Chiscau. In pestera se intra numai cu ghid si vizitele sunt cam din 30 in 30 minute.
Din pacate, nu am avut voie sa facem poze dar noua ni s-a parut una dintre cele mai frumoase si mai spectaculoase pesteri din Romania. Oriunde te uiti la stanga sau la dreapta, vezi stalagmite sau stalagtite de toate marimile, unele unite (formand o coloana), cu broderii calcaroase superbe! Daca vreti sa va convingeti aveti o galerie cu poze aici.
Numele pesterii vine de la fostii ei locuitori, ursii de caverna (Ursus spelaeus). Aceasta specie a disparut in urma cu aproximativ 24.000 ani. Pestera Ursilor a fost denumita astfel pentru ca au fost gasite oasele a 141 ursi. Dintre acestia, doar unul singur a fost gasit cu scheletul intact, restul s-au canibalizat intre ei. Se crede ca a existat o alunecare de teren care a blocat iesirea din pestera, ursii au ramas blocati acolo si au supravietuit cum au putut, mancandu-se intre ei. Scheletul intact pe care il vedem la finalul traseului din pestera, este doar o reproducere, scheletul original aflandu-se intr-o alta sala care nu este accesibila turistic (se coboara in rapel).
Dupa ce am iesit din pestera, ne-am oprit la o mamaita sa cumparam dulceata de nuci si palinca. Mi-a amintit de mamaia mea pentru ca aveau cam acceasi expresie a fetei, caldura in voce si veselie.
Dupa Pestera Ursilor a urmat ceva si mai inedit: Pestera cu ghetar de la Scarisoara!
Mai fusesem si aici in urma cu cel putin 10 ani insa nu era amenajata asa cum am gasit-o acum, nu se intra cu ghid (intrasem singuri) si nici nu erau hoarde de turisti. Sau poate doar am fost norocosi sa avem un obiectiv frumos doar pt noi 🙂 Acum, dupa ce iti cumperi bilet, trebuie sa astepti la coada in fata unor turnicheti si sa intri in pestera impreuna cu ghidul.
Se intra tot cam o data la 30 minute, ca la Pestera Ursilor. Dupa ce treci de turnicheti, vei avea multe scari de coborat, dupa care se casca in fata ta intrarea in pestera sub forma unui aven cu un diametru maxim de 60 m si adancime de 48 m.
Ghetarul a fost estimat la peste 10500 ani vechime: este cel mai vechi ghetar de pestera din lume. In Sala Mare grosimea blocului de gheata este de 36 m si cea minima este de 11 m! Pestera are o lungime de aproximativ 700 m si temperaturile variaza intre -4 grade iarna si 2 grade vara.
Cam asta am vizitat in ziua a 7-a pentru ca au fost distante destul de mari intre obiective, drumuri virajate si a trebuit de la Scarisoara sa mergem inca 3 ore pana la urmatoarea cazare din Deva.
In Deva am luat cina la Bord13, la recomandarea receptionerului de la cazare, si am fost foarte multumiti.
Cazare: Villa Venus, Deva
Ziua 8 - Castelul Huniazilor si Arboretum Simeria
Ziua a inceput cu un mic dejun delicios si variat la Villa Venus.
Apoi am vrut sa revedem cetatea Devei dar ne-am incurcat un pic, nu functiona funicularul si s-a facut tarziu. O mai vazusem in urma cu vreo 3 ani, asa ca am decis sa mergem direct la Hunedoara sa revedem castelul nostru preferat.
Dupa un drum de aproximativ 30 minute, am ajuns la Hunedoara la Castelul Corvinilor. Si aici era destul de aglomerat, mai ales pentru ca am nimerit intr-o zi de sambata, insa in castel am urmat un alt traseu de vizitare fata de restul multimii si nu am mai simtit aglomeratia prea tare. Fata de 2019 am gasit castelul intr-o forma imbunatatita pe o parte, pentru ca a fost amenajata o aripa cu un turn, dar am gasit si doua incaperi incuiate (Camera de Aur si cea alaturata).
In Camera Domnitelor, alaturi de o mica expozitie cu haine specifice epocii medievale, am avut bucuria sa ascultam un menestrel cum canta la lauta Greensleeves. Il cheama Nicolae Szekely, daca aveti curiozitatea sa il ascultati, am gasit canalul lui de Youtube.
Pentru ultima zi intreaga a excursiei, am vrut sa revenim intr-un alt loc foarte drag noua, unde fusesem si in 2019: parcul dendrologic de la Simeria (Arboretum Simeria). Parcul a fost creat la inceputul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zavoaielor naturale existente in lunca Muresului. In prezent colectia dendrologica cuprinde peste 2100 de specii de arbori si arbusti indigeni sau exotici, incluzand numeroase specii rare. Este considerat de catre specialisti drept cel mai frumos parc al tarii, iar noi nu putem decat sa fim de acord! Este genul de loc care iti intra in suflet si la care vrei mereu sa revii.
Parcul este partial amenajat insa este facut discret, cu foisoare din lemn care se incadreaza in peisaj, cu cateva bazine cu pesti mari, un parau strabate un mic deal, mai incolo sunt poduri din lemn peste alte fire de apa si daca te duci mai adanc in parc, te simti ca intr-o padure salbatica. Asta pana ajungi la marginea ei si dai nas in nas cu Muresul cel rapid si vioi.
Am petrecut cam trei ore in parc, dupa care ne-am intors la cazare unde am luat cina (in camera de data asta) si apoi am lasat copiii sa se bucure in sfarsit de locul de joaca de la cazare 🙂
Cazare: Villa Venus, Deva
Ziua 9 - Calnic
Iata ca a venit si ultima zi a excursiei noastre. Am verificat pe Waze si am vazut ca urma sa facem cam 5 ore pana acasa de la Deva. Parca nu eram prea dornici sa plecam, asa ca am mai pus un ultim obiectiv pe harta: Cetatea taraneasca de la Calnic. Si aici fuseseram de cateva ori in trecut, insa niciodata cu copiii. Cetatea de la Calnic face parte din patrimoniul UNESCO si se pare ca acum pot oferi si cazare chiar in interior!
Cetatea a fost ridicata in anul 1270, fiind prevazuta cu donjon, zid de aparare si inconjurata de un sant cu apa. In anul 1658 atacatorii otomani reusesc sa distruga satul, insa cetatea ramane necucerita.
Cetatea ar merita ceva mai multa ingrijire, mai ales pentru ca este parte din UNESCO, insa are un farmec aparte si merita sa ii faceti o vizita!
Â
Cam atat a fost periplul nostru prin tara. Dupa atatea zile de umblat ne-am intors acasa unde ne astepta pisica noastra grasa si frumoasa 🙂